Cum a fost la Hulubești

Joi, ora 8.00. Am totul la mine: carnet, pix, foaie de deplasare, delegație, sandvișuri și apa, aparat foto cu bateria încărcată cu grijă deunăzi , ghid de interviu. Metrou, autobuz, loc de întâlnire: stația lui 104. Toată lumea-i acolo:  Robert (cameraman și șofer , Simona (cercetător) , Anca Maria (voluntar , scriitor priceput) și subsemnata, pe post de fotograf. Toți prieteni, dar parcă mai serioși. Plecăm pe teren.

În mașină, vorbim despre jazz, călătorii, proiect. După doua ore și două telefoane (”daca ați ajuns la conac, nu e bine, vă întoarceți” –  zis și făcut) , ne oprim la Hulubești: meșterul ne așteaptă în poartă, câinele e prietenos, gradina frumoasă.

Gata: atelier ușor întunecos și rece (țac, țac), lemn cald (țac), instrumente noi sau cu bătături (țac), ochelari sfătoși odihnindu-se într-un cui, pe perete (țac), zgomot asurzitor, liniște, praf cu miros frumos (țac, țac) și o sfârlează: sfârrrrrr, sfâââââârrrrrrrrrrrrrr, sfârrrrrrrrrrr, țac, țac …

 

A consemnat Raluca Magda Oprea- Minoiu

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s