Împletitorul de nuiele – note de jurnal Ana

Ultimul meșter. Trebuie să îl găsim. Ne avântăm la Urlați, pe o pistă care s-a dovedit a fi falsă… Căutăm meșter priceput, care să știe împleti nuiele. Întrebăm în stânga și-n dreapta. Până la urmă îl găsim. Și la doi pași, lângă Snagov, la Siliștea. Noroc cu Alexandru. Organizăm echipa. Pot veni sigur: Alexandru, Bogdan, Oana. Vorbesc și cu Vlad. Prima dată îmi spune că nu poate să vină. Revine apoi, după puțin timp și îmi spune că s-ar putea să vină, dacă plecăm mai târziu, după 12.00. Reorganizăm tot pentru ora 12.30. Între timp, vorbesc și cu Gențiana. Ar vrea și ea să vină, dar nu știu dacă mai e loc în mașină. O pun în stand by.

Ziua plecării. Ne strângem la Muzeu. Oana vine prima, apoi apare și Bogdan. Între timp Vlad spune că nu mai poate ni se alăture, a intervenit ceva. O sun pe Gențiana să se pregătească. E bucuroasă că poate veni cu noi. Apare și Alexandru, ne suim cu toții în mașină și plecăm!
Ajungem în sat și întrebăm unde stă Domnul Dudă. Așa ni s-a spus că îl cheamă… Noi întrebăm de școala veche. Două femei, binevoitoare, nu știu dacă e școala din partea de sus a satului sau cea din partea de jos. Par nedumerite. Într-un final, întrebăm de dl. Dudă. Se luminează la față instantaneu, râd, ne spun glume, noi nu le înțelegem… Dudă e de la noi! E de-al nostru! E acolo! (și ne indică una dintre direcții, mai încolo de o mașină albă). Are în fața porții niște coșuri din nuiele. E imposibil să îl ratăm.


Ajungem la destinație. Nici țipenie de om în curte. Strigăm încet, la început, apoi tot mai tare: Dl. Dudă! Iese un bătrânel uscățiv pe o ușă. Da! Eu sunt! Suntem de la București… așa și pe dincolo… explicăm noi ce vrem și ce căutăm la el.
Bătrânelul ne invită înăuntru. Era în atelier, curăța frunze de pe nuiele. Începem să povestim, ne explică ce face și cum face, cum culege nuielele, cum le curăță, cum le împletește… Cum stă ore în șir pe un scaun, zile întregi… O viață de om într-o cameră, pe un scaun. Mai iese să culeagă nuiele, la 1 km distanță. În ultima vreme, doar atât. Nici la sapă în grădină nu se mai duce de ani buni. Nu îi place. Viața lui e între nuielele pe care le curăță și le preface în coșuri.

Aflăm că nu îl cheamă Dudă. Ne dăm seama de gafă… noi îl strigam cu porecla pe care o avea de mic copil. Dar Gheorghe e obișnuit. Așa îl știe lumea în sat. Ne duce în casa în construcție unde ține nuielele curățate, tăiate, uscate sau verzi. A strâns material pentru un an întreg. Ne uităm la nuiele și apoi la mâinile lui înverzite.

Nu pot să nu îmi repet… o viață de om într-o cameră, an de an, de toamna până vara. Câte locuri au rămas nedescoperite de omul acesta? Toate…


Anamaria Iuga

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s